Povestea legumelor certarete

Publicat

Povestea legumelor certarete

Intr-o dimineata de duminica, Natalia si mama ei au mers in piata sa cumpere legume. In timp ce stateau la rand, Natalia a observat ca ceva se misca intre legume. Uitandu-se cu atentie, vazu ca toate legumele au ochi, nas si gura si vorbesc intre ele.

          Eu sunt cea mai buna leguma, spuse un morcov. Sunt bogat in vitamina A si chiar daca nu ma place toata lumea, sunt consumat tot timpul in ciorbe. Mai mult, iepurii ma adora.

          Eu am un aspect interesant, iar palaria mea este minunata, se auzi din gurita unei ciupercute.

          Orice ati spune, eu sunt si mai interesanta, spuse o rosie grasuta. Am o culoare deosebita si orice salata devine delicioasa datorita mie.

Natalia incepu sa se uite cu atentie la toate legumele. Erau unele pe care nu le vazuse niciodata, unele mai mari si altele mai mici, forme si culori diferite erau insirate pe taraba. Auzi, din nou, o voce ragusita. Un cartof vorbea:

          Oricat v-ati certa, sa stiti ca eu sunt cea mai iubita leguma. Chiar daca nu arat prea bine, toata lumea ma consuma, iar copiii ma iubesc.

          Sunteti norocosi, spuse o frunza de spanac. Desi sunt bogata in fier si Popeye Marinarul ma manca, acum copiii fug de mine.

          Nu va mai certati, spuse o varza inteleapta. Noi, legumele, trebuie sa-i facem pe oameni sa inteleaga cat de importante suntem toate pentru ei. Doar impreuna vom reusi sa ajutam oamenii sa fie mai sanatosi si copiii sa creasca mari si frumosi.

Natalia o auzi pe mama ei:

          Vino, draga mea. Hai sa mergem acasa si sa pregatim masa.

Pentru prima data, Natalia vru sa vada ce legume a cumpara mama. Se uita in pungile pline si vazu aproape toate leumele certarete.

          Ai luat si spanac? O intreba Natalia pe mama ei.

          Sigur ca am luat, spuse mama. E important sa avem o alimentatie cat mai variata.

Natalia era bucuroasa pentru ca mama ei, chiar daca nu auzise legumele, stia cat de importante sunt acestea.”

Povestioara  a fost scrisa de fiica mea, eleva in clasa a II-a. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *